Am prieten

E seara, si gandul meu zbora peste campia timpului pentru a poposi intr-o zi care inca mi-a lasat urme care de abia acum au inceput sa se vindece.

Era o dimineata calduta de vara … Vara tarzie, ce se transforma incet spre toamna. Soarele se ridica alene deasupra blocurilor marelui oras. Pe furis, razele lui incepeau sa-i gadile pleoapele. Incepu sa se intinda, inca cuprins de amorteala noptii abia trecute. Era o zi de vineri din septembrie superba totul promitea sa fie o reusita zi de toamna. Deschise ochii – si stiu. Adevarul il cuprinse. Isi aflase menirea. Satul de plictiseala cotidianului se hotara sa incerce sa guste din fructul virgin. Cu greu, se ridica din patul prea stramt si se indrepta – ca intotdeauna – spre “Coltul Sacru”. Cu miscari intiparite in rutina diminetii, dar totusi atat de atent studiate, porni Fermecatoarea Masina. Sunetul tonului ei incepu din nou sa ii delecteze urechile. Telefonull, incet-incet, isi arata tainele. Un simplu numar de orange care incepea promitator cu un 0, 7, 4 ,6 si se termina cu mult ravnita nota de trecere, painea studentului – si iata-ne, iesiti in lume! Zburam liberi pe fir! Acum – Da! Acum isi poate duce la indeplinire Misiunea. Primul popas – si poate singurul: o invitatie la un film ce promitea mult, Silent Hill, plin de tact reusi sa-si indeplineasca dorinta, de acum pana la intalnire era doar o scurta promenada pana la Fiesta. Cu una cu doua orele trecura si veni clipa. Ea era sumar imbracata, cu niste haine ce ii dezveleau formele zvelte de fata tanara si naiva, ce mai! Era o vedeta o Monica Columbeanu a sa, gandul il facu sa ii zambeasca, la acest gest ea ii intinse o mica hartiuta pe care era desent de delicata-i manuta. Mirat se uita la hartie si vazu, era o felcitare pe care era desenat grasutul motan Garfield. Deschise felicitarea si ii vazu numele frumos scris in interior alaturi de o urare tarziu adresata de ziua lui. Era punctul culminant al zile, climaxul dupa o perioada de incordare. Inchise cu mare tact felicitarea si o puse in stanga lui aproape de inima. Pornira la drum, dupa o serie de discutii care parca erau trase de par el simti in adancul gandurilor sale o stare de jena, ii era jena de felul in care ea nu exprima nimic, parca era una din fetele ce se expuneau in vitrinele Cartierului felinarelor rosii din Amsterdam, totusi el simti din gesturile ei ca ea era mai pura, ea inca nu fusese inca atinsa, ea era naiva. Pe tot parcursul plimbarii simti ceva sec simti ceva amar dar gandul ca alaturi avea un fotomodel il facu sa continue. Ajunsera in sfarsit la cinematograf, dintr-un gest de galaterie cavalereasca lucru atat de putin intalnit in ziua de azi el ii cumpara biletul. Si uite asa se trezi uitandu-se la film cu toate acestea mintea lui nu savura imaginile care se derulau pe uriasul ecran, ci mintea lui crea scene cu cea de langa el care in ciuda aspectului ei il faceau sa ofteze, simtea ca ea nu era ca Nora, o fata ce mai demult recunoscuse ca il iubea sincer, dar care datorita aspectului sau il facut pe el sa se indeparteze de ea. In sfarsit filmul se sfarsi si pornira spre casa. Era o splendida dupa amiaza, sentimentul de jena si de discomfort inca nu disparuse, chiar daca zambea si era vesel ceva din adancul egoului sau ii spunea ca nu e ceva in regula. Totul era o discutie ce parca avea un gust de plastic, totul semana cu gustul siliconului, era ceva artificial. Dar din senin ea il intreba daca are prietena, in timp ce el intuia ce o sa se intample ii raspunse ca lui nu ii plac treburile astea la care raspunsul ei veni ca un scuipat pe obrazul lui, ea marturisi ca are prieten si ca se certase cu el si ca prietenului ei nu ii convenea acest lucru. Asadar el intelese situatia. Ca sa o mai dreaga putin tanara fata ii arata cerul care era de un roz portocaliu si ii atrase atentia la aceasta panorama, cu o jumate de voce el ii raspunse si abia astepta rascrucea de drum. O intreba pe unde merge ca dupa aceea  sa o ia in alta directie, ii intoarse spatele frumoasei tinere care il saluta dar din pacate el nu ii mai raspunse, tacut ajunse intr-un loc linistit unde facu bucati felicitarea primita dupa care un raset ca din senin il apuca. El stia ca nu va avea sa se mai intoarca la ea totul se termina, dupa aceasta urma o perioada de liniste ce facea parte din ciclul vietii. Va urma alta mai buna…

Advertisements

~ by Dark Knight on January 14, 2007.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: