Traim intr-o simulare?

Astazi vom discuta despre un lucru destul de interesant, un fapt ce deriva din intrebarea: “oare eu sunt real?”.
In urma cu ceva ani la cinematografe a rulat o trilogie de filme care exploatau ca tema principala ideea ca oamenii traiesc intr-o lume virtuala, creata de inteligenta artificiala, in urma razboiului purtat intre oameni si masini. Pornind de la aceste trei filme am hotarat sa explorez in acest articol ideea principala a filmului. Gandindu-ma la toate aceste lucruri am ajuns la concluzia ca lumea in care traiesc este foarte probabil o simulare. De la fizica stim ca viteza luminii este o constanta caracteristica universului in care existam. Din teoria relativitatii se poate deduce ca o viteza superioara vitezei luminii este imposibil de atins. Din observatiile astronomilor stim ca distanta dintre sistemul nostru solar si cel mai apropiat sistem solar este de ordinul a patru ani lumina, practic lumina, care este cel mai rapid “lucru” din univers parcurge distanta dintre cele doua sisteme solare in ani de zile. Daca am avea un vehicol care merge cu viteza luminii am avea nevoie de patru ani de zile ca sa ajungem la cea mai apropiata stea, dar teoria relativitatii ne atrage atentia asupra faptului ca un corp cu o viteza apropiata de viteza luminii isi mareste masa, marindu-si masa e nevoie de mai multa energie pentru a accelera, practic cu cat te apropii mai mult de viteza luminii cu atat e mai greu sa accelerezi. Practic pentru a atinge o viteza egala cu viteza luminii e nevoie de o cantitate de energie infinita. Chiar o viteza apropiata de tehnologia actuala face imposibila o calatorie interstelara, datorita multitudini de radiatii cosmice. Toate aceste lucruri ma conduc la ideea ca planeta noastra este o oaza prielnica vietii, dar care este ca si o inchisoare. Asadar putem observa ca nu avem posibilitatea sa ajungem dincolo de granitele sistemului nostru solar. Limitarea la care suntem supusi este asemanatoare cu situatia unor pesti exotici care traiesc intr-un acvariu. Modul in care este organizat spatiul interstelar, distanta foarte mare dintre stele, ma face sa cred ca totul este o simulare gen matrix care ne tine pe loc intr-un spatiu limitat. Practic exista o mare posibilitate ca tot ce vedem pe cer sa fie o proiectie a unui supercomputer care simuleaza o lume finita, mai mica decat universul observabil prin telescoapele construite de rasa umana. Ca sa fiu mai clar, faptul ca exista o limita de viteza ne conduce la ideea unei lumi simulate, practic nu exista nici o explicatie logica pentru existenta acestei viteze limita, doar faptul ca totul este o simulare poate explica imposibilitatea de a te deplasa cu o viteza mai mare decat viteza luminii. Unii dintre cititori probabil se vor intreba cum e posibil sa fim o simulare din moment ce eu pot pipai, pot simti ca exista ceva solid. Ei bine pentru aceasta cercetatorii au venit cu o descoperire extraordinara ce se refera la structura microscopica a materiei. Una dintre cele mai mici parti ale materiei este atomul, noi si cea ce simtim este alcatuit din atomi, atomul la randul lui este alcatuit din particole mai mici si anume electroni, protoni si neutroni. Electronii se misca in jurul atomului cu o viteza extraordinara, un singur electron formand un strat in jurul nucleului, dar, mare atentie, distanta dintre straturile de electroni e foarte mare in comparatie cu dimensiunea nucleului atomic format din protoni si neutroni, de aici putem vedea ca noi in “realitate” plutim pe un scaun atunci cand stam pe un scaun, iar cea ce percepem ca si solid este doar rezultatul unor respingeri electrostatice ale atomilor grupati in molecule si alte structuri mai mari. Senzatia de solid este data de o putere mai mare a fortei de coeziune dintre atomi. Distantele enorme dintre electroni si nucleu ne arata ca suntem facuti din vid adica din nimic, din ceva ce nu exista dar care da impresie de forma. Cercetatorii care au studiat universul au venit cu teoria bigbangului pentru a explica nasterea universului. Prin aceasta teorie si prin teoria mecanicii cuantice, tot cea ce vedem a luat nastere din nimic, mecanica cuantica permite aparitia unui punct fara dimensiune concentrat de energie infinita care sa explodeze la un moment dat dand nastere unui univers ce este in expansiune. Oricat de ciudat ar parea pentru un om obisnuit noi suntem alcatuiti din nimic, din vid, iar cea ce simtim nu sunt decat interactiunile dintre diferite forte. Daca gandim in profunzime ne putem compara cu niste imagini create pe calculator. Imaginile artificiale create de calculator nu sunt o fictiune ci o realitate, cercetatorii reusind sa creeze imagini simulate pe calculator, acest lucru in putem vedea zi de zi in productiile cinematofice si TV de animatii moderne. Asadar daca in realitatea noastra cercetatorii au putut crea niste imagini care pot pacali pe oricine ca fiind reale nu vad nici un impediment in a crede ca exista o mare posibilitate ca o “civilizatie” sa reuseasca sa creeze un intreg univers varst dar finit ca si o simulare pe un calculator avansat. O alta dovada a faptului ca lumea inconjuratoare este o simulare este faptul ca gravitatia, in conceptia celor mai noi teorii demonstrate stiintific, este o radiatie produsa de gravitoni. Aceste teori care descriu o lume formata de interactiuni dintre particule purtatoare de informatie ne indica ca tot cea ce vedem si simtim nu are o baza reala asa cum am fost invatati ci este o iluzie, particulele fiind asemanatoare bitilor din calculatoarele moderne, cu deosebirea ca biti ce descriu programele din calculatoare pot fi reprezentati logic prin 0 si 1 pe cand particulele elementare la ora actuala fiind quarci, leptoni, gluoni, fotoni si bossoni, asadar un model mai complex. Daca o insiruire logica de 0 si 1 poate creea imagini artificiale o insiruire de 17 stari/particule lementare pot creea lucruri mult mai complexe, dar pe atat de iluzorii. Senzatiile, gandurile noastre, visele, tot cea ce vedem, tot cea ce facem nu este decat o serie de reactii chimice foarte complexe ce sunt consecinta interactiunii unor particule. Pe masura ce avem din ce in ce mai multe informatii despre lumea inconjuratoare si cunoastem modul in care functioneaza universul atat la nivel microscopic cat si la nivel macroscopic ideea ca noi toti facem parte dintr-o simulare gigantica dar finita devine o teorie din ce in ce mai probabila.

Advertisements

~ by Dark Knight on February 23, 2017.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: